şi toate cele mai frumoase cuvinte.

Tocmai ce s-a terminat Chelsea – Liverpool. Acum ceva timp am spus că nu am să mai scriu despre sport, fotbal mai exact, dar cum pot să fac asta când sunt contemporan cu asemenea evenimente. E superb când vezi 22 de cavaleri care nu pleacă nici o clipă capul şi continue să creadă în steaua lor norocoasă. Să fugi şi în ultmele secunde din meci după un gol care nu îţi poate aduce decât o victorie şi nu calificarea e aproape inexplicabil.. pentru noi care trăim într-un fotbal mizer, pardon, într-o lume a sportului mizeră.

Era cât pe ce să spun “doar o simplă victorie”, dar nimic pentru ei nu e simplu. Fotbalul e cu totul altceva, e un mod de viaţă, nu un mod de aţi distruge viaţa. Băieţii ăia care intră pe pătratul verde o fac, pentru mulţi bai e adevărat, pentru prestigiu, pentru sine, pentru evoluţie şi nu în ultimul rând pentru nişte suporteri unici în lume.

Mi-e scârbă de fotbalul din tribunale, mi-e scârbă de toate meciurile disputate după uşi închise, de meciuri mai plictisitoare decât un “Tânăr şi neliniştit” cu multe mii de episoade, mi-e scârbă, mi-e scârbă.. mi-e scârbă.

Chelsea vs. Liverpool, patru-patru pentru FOTBAL. Eu unul nu i-aş mai fi oprit din joc. Ar fi alergat după minge toată noaptea şi scorul ar fi sfidat toate limitele.

Mă-nclin !

Andi | Sport