You are currently browsing the tag archive for the 'Leapşa' tag.
Nu ştiu cât merit eu această distincţie, fie ea şi neoficială, dar doi dintre prietenii mei bloggeraşi s-au gândit la subsemnatul. Aşadar, le mulţumesc numiţilor Bogdan, cel care spune că sunt cel mai bun blogger dintre colegi (de ce am impresia ca sunt şi singurul ? 
) şi Ramona fără o nominalizare anume. Read the rest of this entry »
În primul lucru imi exprim scuzele pentru întârzierea cu care fac leapşa. Să începem…
Îmi este frică…
- Să îmi pierd prietenii. Cea mai mare fobie a mea e să rămân fără cei care mă înconjoară şi ţin la mine. Pur şi simplu nu îmi pot imagina viaţa fără cei dragi mie.
- Să greşesc. Urăsc să o dau în bară. În momentul în care o fac îmi dau seama imediat, dar sunt foarte afectat.
- Să mor stupid. Am o problemă… când va fi să se întâmple evenimentul, nu tragedia, vreau să nu fie banal. Ştiu că sună ciudat, dar…
- Să uit cum se iubeşte (Nu se va întâmpla niciodată )
- Să fi trăit fără să fi făcut ceva important pe Pământ.
- de frică !
De ajuns pentru acum. Centrez această lepşă căăăătreeee… Vadimel 
Astăzi când mă îndreptam agale spre staţia de RATB să mă urc în autobuzul ce mă duce la servici, mi-am amintit de leapşa executată de Tudor zilele trecute. Partea cu “uneori îmi doresc să…” m-a făcut să devin… relaxat, da… ăsta cred că e cuvântul potrivit care să îmi caracterizeze starea în care m-am cufundat atunci. Pedalam cu capul în pământ şi mă gândeam că…
Uneori chiar mi-aş dori să pot opri timpul fie şi pentru câteva secunde, uneori mi-aş dori să zbor până peste nori şi să rămân o vreme acolo sus, uneori mi-aş dori să ştiu germană, uneori mi-aş dori să ştiu să cânt la pian, uneori (în 99% din timp) îmi doresc să nu existe noţiunea de frig/ploaie/zăpadă. Uneori îmi doresc să fiu îndrăgostit….
Leapşa merge la Duculetz, pentru că aşa vreau eu
