You are currently browsing the tag archive for the 'Rapid' tag.
Locaţia: Stadion “Valentin Stănescu” – Rapid
Data: Duminică, 1 noiembrie 2009
Ocazia: Liga I, Rapid – Oţelul Galaţi 3-0
sursă foto: rapidişti.ro
25 iunie 1923, câţiva muncitori aveau să creeze un mit, un mod de a trăi fără să îşi dea seama. Undeva în cartierul Griviţa s-au pus bazele Asociaţiei Culturale şi Sportive CFR.
Să spun acum că puteţi găsi întreaga istorie a Rapiduleţului pe wikipedia aş face o mare greşeală, dar pentru mai multe detalii vă fac o trimitere acolo.
De multă vreme mi-am pus în minte să scriu povestea rapidistului din mine şi poate că ziua de e astăzi era ocazia ideală pentru a-l posta şi aici. Am scris câte ceva, dar încă mai e mult.
Astăzi vreau doar să..
Îţi urez La mulţi, mulţi ani RAPIDULE! Să ai grija de tine, pentru că noi îţi vom fi mereu alături. Toate prostiile din ultima perioadă se vor termina la un moment dat şi eu ştiu că atunci vom fi mai puternici cum nu am fost niciodată.
86 de ani astăzi şi mulţi ani de glorie se anunţă pentru tărâmul vişiniu.
LA MULŢI ANI !
Pentru o perioadă nedeterminată am hotărât să evit fenomenul numit fotbal. Sunt scârbit, dezamăgit, frustrat şi mai mult decât nervos. Îmi voi hrăni foamea de sport cu alte ramuri mult mai liniştite; tenis, handbal (ieri am fost la România – Belarus), volei, baschet, cricket şi orice altceva.
Niciodată nu am acceptat să fiu bătaia de joc a nimănui, iar ceea ce a făcut Rapidul anul acesta o iau foarte personal. Începând cu femeia de serviciu de la stadion, continuând cu alergătorii ăia numiţi folbaşiti şi terminând cu Georgică, cu toţii au trecut pe lista neagră. E dificil să rămân indiferent, când zi de zi aud atâtea tâmpenii despre ce se întâmplă în Micul nostru Giuleşti. Vă bateţi joc de ceva ce nu înţelegi, distrugeţi pasiuni, omorâţi speranţe şi nu vă pasă.
Aveţi nesimţirea să zâmbiţi şi să vă faceţi planuri de viitor.
N.B. Ceea ce e mai scris mai sus nu trebuie înţeles greşit. Nu am spus şi nu am gândit nicio secundă că nu mai ţin cu Rapid.
Mă-nclin
Atât de frumos e destinul uneori, dar în acelaşi timp şi nesimţit. El m-a adus în seara asta în ghencea. Nu îmi făcusem planuri să calc pe acolo, vroiam să îmi mănânc unghiile, în timpul meciului, stând la redacţie. Cu toate acestea, undeva pe la 20:40 am văzut în faţa ochilor acreditarea ce îmi dădea voie să intru pe stadion. Am stat puţin, m-am gândit şi am zis… “Ce va fi, va fi. Hai!”
Ajung la stadion. Trecuseră vam 25 de minute din meci şi tabela arăta, încă, zero la zero. Rapiduleţul atacă (strâng puternic pumnul în buzunar), steaua atacă (scrâşnesc din dinţi). Pauză.. hai că suntem în grafic, în schimb eu fierb. Simt cu îmi creşte incontrolabil pulsul şi nu ştiu cât mai rezist “pe silenţios”. 15 minute în care am participat la o discuţie cu Argăseală, Vochin şi Grădinescu… şi se aude din nou fluierul.
Acum e acum…. Read the rest of this entry »
