Destinul zâmbeşte

quotes-about-happiness4

Treaba asta cu destinul şi cu întâmplarea e atât de relativã şi de complicatã încât chiar nu simt nevoia sã mã bag. Se întâmplă totuşi nişte lucruri uneori care îmi “tulbură” existenţa. E momentul ăla de “băeştiprost” sau de ce-ar fi fost dacă
Nu, nu e filozofie. Nu am de gând să ajung acolo. E doar un episod dintr-un film despre oameni şi zâmbete.

S-a întâmplat rapid şi fără să am timp sa imi analizez paşii.

Read the rest of this entry

Şi visele se sparg

IMAG1395_1E povestea mea. E povestea noastră a celor care ne-am lăsat ani buni în faţa unor tastaturi prăfuite, în ploaie, în frig sau la 40 de grade Celsius. Noi cei care ne-am căsătorit de tineri fără să ne fi pus în genunchi. Ne-a pus el, ziarul şi zâmbetul de a doua zi de dimineaţa. Puneai mâna pe el şi îţi citeai numele pe prima, a şaptea sau ultima pagină. Acum s-a dus. Şi-a strâns literele, şi-a tras paginile şi a plecat într-o lume mai bună.

Povestea mea începe în 1997. O toamnă frumoasă. Aveau să fie multe la fel de atunci, dar ea a avut ceva special. Era toamna în care mă trezeam pentru prima dată de dimineaţă pentru a merge la şcoală. Cu şapcă şi ghiozdan Chicago Bulls, m-am strecurat prin toată nebunia. Am zâmbit şi m-am aşezat în prima bancă de pe rândul din mijloc. Nu ştiam exact ce caut acolo, nu ştiam de ce toată lumea e aşa agitată şi de ce nu pot ieşi afară să joc fotbal. Aveam să aflu 12 ani mai târziu că ştiam foarte bine. Într-o vară călduroasă, în prima vacanţă de student. M-am întâlnit atunci cu o doamnă blondă, dar peste care trecuseră evident anii. Era învăţătoarea care mă lua de perciuni de fiecare dată când mă certa că scriu urât. M-a întrebat ce fac. I-am spus că sunt student şi că scriu în ProSport… A fost momentul în care lumea s-a oprit în jurul ei. O lacrimă i s-a scurs din ochiul drept şi mi-a amintit, cu vocea tremurândă, că Read the rest of this entry

Tu când ai fost ultima dată copil?

Ştii momentul ăla în care te pui în pat şi începi să vorbeşti cu tine? Momentul acela în care începi să-ţi pui întrebări. Mi se întâmplă din ce în ce mai des. “Ai 24 de ani, bă. Ce-ai făcut până acum?”. Răspunsurile vin sau nu. 24 de ani? Da şi ce? Toma reuşeşte din ce în ce mai des să scoată copilul din noi. A făcut-o şi la ediţia a patra a Bloggers Lan Party 4. E drept că a fost nevoie şi de omul mare din noi. Până să înceapă al patrulea Război Mondial al bloggerilor, ne-a fost pusă la încercarea răbdare. Am rezistat. Ne-a ajutat Mihai Pătrașcu, CEO evoMAG. Sâmbătă, la mijlocul nopţii, a mers la magazin să facă rost de un switch de 24 de port-uri, rolă de fibră și clește.

Bloggers-Lan-Party-4

Read the rest of this entry

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 277 other followers

%d bloggers like this: