Si totusi…

Si totusi e-nnorat si ploua
Afara si-n interior
Tot ce ma-nconjoara-i umed
Chiar daca par nepasator.

Apare-un soare, cam speriat,
Ma-ntorc spre el…
Si… fuge brusc dupa un norisor tampit si parca trist,
Ma mir, ma bucur, dar suspin.

Parca e mult de cand n-am mai fost atins de soarele timid,
Dar, norisorul cel tampit pare-se ca s-a imprietenit,
Cu mine, ce pacat,
Si totusi ploua si e innorat.

Advertisements

Posted on April 16, 2008, in O părere. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Comments are closed.

%d bloggers like this: