15 Septembrie altfel

Niciodata nu m-am simtit atat de trist si de melancolic intr-o zi de 15 septembrie. Cu toate astea ma simt mandru si tot ce imi amintesc imi aduce zambetul pe buze.

De sambata am hotarat ca luni dimineata la 9 jumate ne prezenta, eu si fostii mei colegi, in fata, deja fostului, liceu. Ieri am hotarat ca astazi la 9 si un sfert sa ne intalnim fata florariei din apropiere. Toate bune si frumoase pana azi dimineata, cand… dupa o noapte stupida si nedormita fara sa imi dau seama de ce, ma trezesc la atat de mica ora 7 ! Ma uit pe geam si ma deprim brusc…
O ploaie nesimtita de toamna parea sa strice toate planurile facute de mai bine de 3 luni. Deschid pc-ul si observ ca totusi nu e chiar asa si totusi vom ajunge la deschidere.
Ne-am adunat cum am putut, s-a oprit si ploaia, dar ne-a lasat in grija un mare frig. Zambareti si inarmati cu un buchet de flori pentru doamna diriginta ne-am facut aparitia in fata cancelariei, care nu mai era deloc fioroasa ca odinioara. Profesori fericiti ca au primit “material” nou de prelucrat, altii mai putini fericiti ca le-a fost deranjat somnul.
Revin la a noastra diriginta si trebuie sa remarc surprinderea ei si mai ales zambetul atat de sincer pe care il afisa timid. O scurta recapitulare asupra viitorului fiecaruia dintre noi si se observa inca un element pe mimica fetei dumneaei: mandrie.
Nu puteam sa nu trecem putin si prin fosta clasa, unde am gasit o fosta foarte draga profesoara. O scurta vizita si pe la profesoara de romana, o intalnire din intamplare cu mai putin apreciata profa de matematica ( ceva neobisnuit aici? ) si cu cativa alti profesori care s-au aratat fericit sa ne vada (sincer sau nu, nu ma intereseaza).

Dupa acest raid in locul in care ne-am petrecut 4 ani era necesar. Eu unul ma simt foarte multumit ca am facut acest lucru si daca nu ajungeam astazi ma simteam oarecum suparat pe mine.

Ah, trebuie sa spun ca: Mi-e dor domle de liceu, mi-e dor sa ma trezesc dimineata si sa ma duc buimac in banca a 4a de la geam, sa rad de profa de m1, sa ma plictiseasca profa de mat, sa rad cu profa de romana, sa fiu licean ! Da! Multumesc colegi, multumesc doamna diriginta!
Acum eu v-am pupat, ma asteapta o viata de student. Mult Succes !!

Advertisements

Posted on September 16, 2008, in All. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: