Cerşetor din fotbal

dscn00611Duminică, din nou. Acum una sau două săptămâni spuneam că am trăit o duminică atipică. Acum nu ştiu ce să mai cred şi tind să îmi dau seama că obişnuitul e ceva relativ pentru mine.

Cu toate că somnul în ultimele zile a părut să fie un lux mult prea costisitor pentru mine, astăzi am fost foarte plin de viaţă. Asta şi pentru că o întâmplare absolut stupidă şi penibilă mi-a amuzat complet ziua.

Ca să încep cu începutul… Joi, parcă, drumurile m-au adus la Casa Fotbalului. Nu contează ce s-a întâmplat acolo, pentru că probabil mulţi ştiţi, iar cei care nu, oricum nu are nici o legătură cu ce am să povestesc.

Aşadar, Casa Fotbalului Românesc. Evident că multă presă şi mulţi oficiali care mai decare mai mofturoşi şi mai bine îmbrăcaţi. Iar pentru că totuşi, încă, trăim în România, nu puteau să lipsească şi eternii şi fascinanţii boschetari. Cu mic, cu mare, cu sacoşi după ei, dar mai ales cu faţa de milog la purtător, îşi plimbau “hoitul” pe străduţă de lângă sediul federaţiei. Nu m-am mirat, ci doar m-am amuzat.

Ieri, adică sâmbătă, lucrurile au început să se complice. Am uitat să precizez că cei mai activi trei boschetari de la Casa Fotbalului i-am văzut foarte mult foindu-se şi, din păcate, le-am reţinut figurile. Revenind, ieri, unul dintre acei “stimabili domni” mi-a apărut din nou în cale. Ei na, se întâmplă. Nu îmi convine că îi dau aşa mare atenţie, dar asta este.

Se face duminică… mai exact ora 11 fără 10. Mă urc alături de colegul meu Gabi în microbuzul cu direcţia Snagov. Trec vreo cinci minute şi cine apare? Da, foarte simplu… acelaşi boschetar. Deja încep să mă enervez. Îi povestesc lui Gabi ce am scris şi mai sus. Dar, asta e, ce să fac.. se mai întâmplă să vezi aceeaşi oameni din când în când. Până la urmă tinerelul a fost nevoit să coboare din microbuz pentru că, evident, nu avea bani şi mai ales avea o aromă de cădeai pe jos. ( a coborât ajutat de mine şi de şofer, asta până ce a încercat să îl convingă pe şofer că e “cuminte, promit că stau cuminte”).

Pleacă microbuzul, ajung eu şi Gabi la Snagov, mergem pe stadion să ne rezolvăm treaba pentru care a venit. În fine, ne aşezăm în tribună şi gata, gata să înceapă meciul, în timp ce scremeam nişte poze amărâte simt cum Gabi mă ghionteşte şi îmi spune cu un râs până dupa urechi şi cu accentui inconfundabil: “No, uitiel co ajuuuns”. Ridic privirea şi inlemnesc. Boschetarul era la doi metri de mine… 🙂

Gagiul ăsta e un fel de cerşetor din fotbal de meserie. Imediat după meci mai avea puţin şi se punea în faţa maşinii (Mercedes CL600) arbitrului, doar ca să primească şi el ceva.

Trist e în toată povestea asta că pe idiotul ăsta l-am văzut de patru ori în patru zile, iar dacă vezi o tipă drăguţă şi nu acţionezi s-a dus. Sper să nu îl mai văd şi să îi ia locul o tânără domnişoară…. 🙂

Advertisements

Posted on April 13, 2009, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 1 Comment.

  1. ce draguuuutz :)) eu as spune ca o sa-l mai vezi si poate o sa deveniti prieteni =))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: