Generaţii

michael-jackson-concert-2Şi acum îmi aduc aminte cum râdeam de maică-mea şi de taicămiu când îmi povesteau de legendele generaţiilor lor. Nu mai spune de cunoştinţele ceva mai în vârstă pe care le luam la mişto. “Pe vremea meaaa..” – mă stresa la culme replica asta. Mi se părea absolut penibilă şi lipsită de consistenţă. Nu că mi s-ar fi schimbat total părere despre ea, dar…

Vineri, 26 iunie, lucrurile s-au schimbat radical. Un mesaj primit de o prietenă foarte devreme în dimineaţă (e adevărat, neperceput din prima) a fost de ajuns ca după câteva ore să îmi dau seama că o cărămidă din copilăria mea s-a sfărmat intr-i clipită. Recunosc că timp de foarte mulţi ani uitasem acea perioadă şi că l-am privit uneori aşa cum nu trebuia să o fac.

michael 1

Cine e el pentru mine?

Băi omuleţi. Eu mă trezeam dimineaţa, mă spălam binişor, băgam ceva la ghiozdănel şi înainte să deschid televizorul (asta pentru că la 7-8 ani când făceam chestia asta nu aveam PC), puneam mâna pe vinilul fermecat. De aici şi până la Black or white, Heal the World sau Remember the time nu trebuiau sa treaca mai mult decât câteva secunde.

Pentru mine Michael Jackson a însemnat mai mult decât singurul megastar, mai mult decât un veşnic copil, mai mult decât un fenomen. Nu l-am avut ca idol, pentru mine a fost… nu cred că exista cuvântul care să exprime cum a reuşit să îmi patrundă printre neuroni.

Acum, când scriu rândurile astea am deasupra capului numai puţin de 8 televizoare. La ora asta deobicei mă uitam la ştiri sportive. Acum văd cu mii de oameni s-au adunat să îl omagieze. Şi cum poţi să spui că “acum 2 luni era pedofil şi acum e idol”? Ok… nu a fost cel mai bun model de urmat în viaţa de zi cu zi, dar un singur lucru rămâne de spus: să nu crezi niciodată poveştile americane!

Când vine vorba de el am să fiu un om închis, aşa cum sunt şi cu alte subiecte, tabu pentru mine. Michael Jackson a intrat în galeria celor, lucrurilor, care pentru mine rămân de neclintit. Poveşti, povestioare, bârfe, omagii se găsesc peste tot. Eu vreau doar să spun că.. Mă-nclin în faţa regelui.

P.S: În scurta vacanţă mi-am regăsit cu o imensă plăcere tricoul cu Michael. Tricoul alături de cele două viniluri cumpărate de taică-miu şi nişte extraordinare amintiri trece la categoria nepreţuit. Pentru toate celelalte există Mastercard.

Advertisements

Posted on July 7, 2009, in All. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: