Aroganţa

Există perioade în viaţă când nu mai ai nevoie de nimic. Nu simţi nici măcar nevoia să respiri, mâncarea parcă nici măcar nu s-ar fi inventat, iar tot ce te înconjoră te oboseşte sau, mai mult, parcă te-ai născut într-un balon.

De o săptămână, poate mai mult, poate mai puţin mă simt transparent. Pardon, aşa vreau să fiu. Nu simt nevoia să fiu întrebat “ce faci?”, “ce mai faci?”, “ce mai zici?” sau, mai rău “ce ai păţit”. Evident, cum ar spune emoneii şi puştii messengerişti, există şi excepţii :-). Pentru că mereu ai nevoie de cineva care să îţi zâmbească printr-o crăpătură de uşă, la un colţ de stradă. Nu e nevoie să îţi spună ceva, ci doar să se uite atent la tine şi, cu siguranţă, ziua îţi va fi mai frumoasă.

N-am nimic, nu sunt supărat, nu m-a îndispus nimeni, nu sunt îndrăgostit, nu sunt nemulţumit… sunt doar arogant, pe o perioadă limitată.

Advertisements

Posted on August 1, 2009, in All. Bookmark the permalink. 5 Comments.

  1. Mie nu imi pari arogant zilele astea.:P

  2. nu e aroganta pe care o vezi la orice nesimtit de pe strada 😛

  3. Atunci totul e bine.:)

    Sunt momente si momente.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: