Se poate şi altfel

  • E greu de explicat de ce nu am mai scris şi parcă am avut de prea multe ori replici de genul “M-am întors”, “De data asta am să fac”, “Guess who`s back” şi mai ştiu eu ce. Nu, de data asta nu mai e aşa. Pur şi simplu mi-e dor să scriu, mi-e dor să stau în faţa monitorului şi să spun liber ce îmi trece prin cap şi îmi doresc enorm să îmi îndeplinesc promisiunea pe care mi-am  făcut-o acum câteva minute şi să scriu constant.

Viaţa departe de casă te schimbă fără să îţi dai seama. Îţi schimbă viziunea despre viaţă, îţi schimbă până şi cele mai stupide obiceiuri, îţi schimbă gusturile şi, după caz, te maturizează puţin cam repede. Nu despre cum s-a maturizat Andi vreau să vorbesc, ci despre cum am rămas uimit de anumite lucuri din jurul meu.

Faptul că m-am născut într-un oraş micuţ şi ferit de tot ceea ce înseamnă societate de tip “junglă”, a fost parcă un dar, unul care mi-a dat puterea de a observa lucrurile care merită a fi văzute cu un ochi mai agil decât al multora.

Acolo unde pentru mine mereu va însemna “acasă”, timpul curge extrem de încet, iar oamenii sunt cu siguranţă mai calmi şi mai dedicaţi lor decât în Bucureşti. Dar ce se întâmplă oameni din diferite colţuri ale ţărişoarei ajung în capitală? Oameni ca şi mine, oameni care nu sunt de acord să aştepte trecerea timpului cu ochii închişi.

Eu nu credeam că în ziua de astăzi oamenii, mult prea stresaţi de cotidian, de “orare” şi rutină mai au timp şi pentru suflet, pentru relaxare în adevăratul sens al cuvântului. Spiritul social mi se părea o utopie în adevăratul sens al cuvântului, dar am greşit. Până şi eu mă simţeam blocat de societate, dar mereu m-am gândit că putem schimba ceva putem face şi altceva decât a te duce la şcoală/facultate/serviciu. Şi, spre surprinderea mea am văzut oamenii care chiar iau atitudine. Bravo!

Pur şi simplu îmi plac oamenii care îmi dau peste nas şi mă fac să îmi schimb câte puţin părerea despre lumea în care trăim. Eu unul nu vreau să devin un roboţel capitalist.

Advertisements

Posted on May 14, 2010, in All, O părere and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: