O lume de vis

Mă gândesc uneori la câte visuri îşi fac oamenii într-o viaţă. Suntem construiţi să visăm, să sperăm, să ne construim idealuri, să le dărămăm şi apoi să începem din nou să credem că la un moment dat vom ajunge la acel ceva.

0-7 ani. Lumea e a ta. Nimeni şi nimic nu te poate convinge că nu eşti cel mai cunoscut om de pe Planetă. Visezi când dormi, dar mai ales cu ochii deschişi. Dacă ai putea conştientiza te-ai sper că nu te mai trezeşti din somn şi că totul e o continuă visare. Totul are viaţă. Ţi-ar plăcea să pleci în zbor cu fotoliul din holul casei bunicilor. Crengile copacilor din parc te-ar ridica spre cer doar că sunt ruşinoase… Vrei să fii mare. E un vis…

8-14 ani. Knock down. Apare necunoscutul. Visezi pe furiş. Crezi că ştii ce îţi doreşti, dar ţi-e frică să nu râdă cineva de tine. Fotoliul nu mai zboară, dar parcă te sperie puţin întunericul. De fapt e doar o joacă, pentru că energia e şi ea de vis. Ştii că ai să te faci mare şi asta te bucură. E tot un vis.

15-19 ani. Avantaj la serviciu. Deja ţi-au crescut aripi. Poate ţi-au apărut cam multe coşuri, dar e OK. Ai un carneţel în care îţi notezi priorităţile. Îţi plac petrecerile la care nu trebuie să vii cu băutura de acasă şi fetele care nu pun prea multe întrebări. De fapt nu-ţi place să fii întrebat, mai alese de maică-ta sau de taică-tu. Toată lumea trebuie să înţeleagă că tu visezi. Lucrezi la viitor. Te-ai făcut mare. Te trezeşti.

20-30. Eşti ca un rocker în anii ’80. Eşti Papa, Buddha şi-un Mitropolit în acelaşi timp. N-ai nevoie de baterii de schimb. Eşti pe val. Vezi vis după vis cum ţi se împlineşte. Te impresionează multe şi le vrei şi tu. Nu te sperii. Eşti tânăr. Ai timp

31…. Vrei să visezi şi nu ai timp. Dacă ai timp să visezi te sperii că e în zadar. Poate prea puţin din ce vei visa mai poate de veni palpabil. Acum visează alţii pentru tine. Oglinda îţi cam arată spatele. Eşti obosit. Şi cât ai visat cândva.

Nu-i aşa că e frumos să te pierzi în gânduri? Mai urât e când conştientizezi că te-ai dus cam departe. În vis nu contează că ţi-a expirat paşaportul sau că nu ai bani de bilet. Aici nimeni nu te suprataxează. Important e să ştii când e momentul să te odihneşti.

Visează!

Advertisements

Posted on August 8, 2011, in O părere and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 1 Comment.

  1. erai high

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: