A fost odată ca niciodată…

Unele povești se rup la mijlocul cărții. Nu pentru că așa a vrut scriitorul, ci pentru că unul din personaje își face bagajele și pleacă cu mult înainte ca intriga să își fi găsit rezolvarea. Cerneală ar mai fi fost cât să umple volume întregi, dar nu și golul lăsat pe neașteptate.

Regulamentul nu permite schimbări, iar cel rămas singur printre virgule, caută disperat locul în care să pună punct frazei, capitolului.

Sentimentele sugrumă însă spiritul, la fel cum zăpada adoarme Pământul pe timp de iarnă. E liniște.

Imagini din trecut tulbură tristețea ciornelor, iar speranța se joacă de-a v-ați ascunselea.

Scriitorul dă pagina, iar stiloul își începe, din nou, dansul agonizant către clasicul sfârșit. Dar nu mai e ca la început, pentru că doar odată a fost ca niciodată.

Îți mulțumesc.

Advertisements

Posted on February 16, 2012, in O părere and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 1 Comment.

  1. Adeavarat, trist, iar din pacate, se intampla din ce in ce mai des in zilele noastre. Si asta, numai pentru ca personajele au uitat ce inseamna rabdarea, fie sunt coplesite de ceea ce se petrece.

    Oricum ai lua-o, povestile de dragoste sunt cele mai frumoase din viata fiecaruia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: