Unguroaicele-s de poveste (II)

Pe blondă o cheamă Erika, are 25 de ani şi la un moment dat ne-am dat seama că avem chiar şi un prieten comun: Google Translate. Nu că discuţia ar fi devenit una cu adevărat elaborată, dar măcar ne înţelegem cumva. Ha ha ha, hi hi hi oprit brusc de un “outside go want?” citit pe ecranul telefonului ei. Mă, de rău n-are cum să fie şi ne îndreptăm spre ieşire.

Ne strecurăm printre tot felul de cercelaţi tatuaţi, împodobiţi cu nişte lanţuri din alea groase de argint pe care nici la un bal mascat nu le-ai purta. Mă feresc ca-n Matrix de-o avalanşă de priviri deloc admirative, dar supravieţuiesc şi ajung afară. Tring!

Abia după două ore şi ceva de stat în clubul respectiv mi-am dat seama că acolo nu se fumează. Aveam senzaţia ca ceva nu e în regulă. Aerul era mult prea tare şi mirosul de transpiraţie mult prea întâlnit. Deci de asta erau ăia doi în baie şi fumau atât de repede de parcă se aşteptau ca uşa să fie deschisă în orice moment de profa’ de matematică.

În faţa clubului atmosferă de pauză de liceu. Toată lumea cu fumează, la fel şi Erika. Trage tare din ţigară, îmi suflă tot fumul direct în nas şi zâmbeşte.

“You’re cute!”, zice domnişoara într-o engleză mai pură decât whisky-ul scoţian. “And actually I speak english…”. Mă du-te mă de-aici. Adică eu fac gimnastică să mă pot înţelege cu tine şi tu-mi zici că… “I”m sorry, but this was funny”. Ca să vezi fiinţă. Îmi vine să-i zic vreo două, dar zâmbeşte prea frumos şi decolteul e prea adânc.

Îşi priveşte ceasul câteva momente. “I’d like to go to your place”… Ce face mă? Cum era aia cu filmele porno şi viaţa reală? Nu apuc să mă gândesc la asta că “but I have to go back to my place. My husband is waiting me”.  Hă!? Mă ia în braţe şi mă pupă pe frunte de parcă-s fii-su. Mă roagă să nu mă supăr, mai are puţin şi plânge, dar îi sună telefonul. Era el, bărbatul feroce, care a zis că ajunge în cinci minute s-o ia acasă. A ajuns în două şi-a luat-o de mână în momentul în care ea era la un metru de mine.

E 3:05, Erika se urcă în maşină, eu fug la garderobă să mă îmbrac. Mi-a îngheţat până şi creierul şi ar cam fi timpul să mă întorc acasă, am trăit destule pentru o noapte.

Mă hotărăsc să merg din nou pe jos, mă rog pe acolo pe unde pot, pentru că trotuarul şi şoseaua sunt bombardate cu sticle de bere şi vodkă. Drumul îl ştiu, dar parca aş mai întreba pe cineva să fiu sigur că nu ajung la Oradea. Nu apuc să străbat o sută de metri că văd două tipe care se filmau cu telefonul.

Ele: “Szia!” (Bună)

Eu “Szia! Do you speak English?”

Blonda 1: “Kicsit (puţină) english” Blonda 2: “Hă?”

Mda. Hai că-ncepe din nou distracţia

Sfârşitul părţii a doua

PRIMA PARTE

PARTEA A TREIA

Advertisements

Posted on February 21, 2012, in Călătorii, Stories and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 7 Comments.

  1. Nu primesc si partea a treia? ….

  2. Nu ma poti lasa cu ochii in soare … Unii dormeau la ora aceea, au pierdut toata distractia 😀

  3. Maine dimineata. Ultima parte 😀

  4. Tu vrei sa faci din “Unguroaicele-s de poveste” un fel de Tanar si nelinistit cu actiunea unei nopti in 3 episoade? :))

  5. Macar un mic Gossip Girl :)) Glumesc. Trei episoade, sa nu devina plictisitor fiecare articol.

  1. Pingback: Unguroaicele-s de poveste (III) « Andi Amironoaiei

  2. Pingback: Unguroaicele-s de poveste (I) « Andi Amironoaiei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: