Category Archives: Stories

Destinul zâmbeşte

quotes-about-happiness4

Treaba asta cu destinul şi cu întâmplarea e atât de relativã şi de complicatã încât chiar nu simt nevoia sã mã bag. Se întâmplă totuşi nişte lucruri uneori care îmi “tulbură” existenţa. E momentul ăla de “băeştiprost” sau de ce-ar fi fost dacă
Nu, nu e filozofie. Nu am de gând să ajung acolo. E doar un episod dintr-un film despre oameni şi zâmbete.

S-a întâmplat rapid şi fără să am timp sa imi analizez paşii.

Read the rest of this entry

Şi visele se sparg

IMAG1395_1E povestea mea. E povestea noastră a celor care ne-am lăsat ani buni în faţa unor tastaturi prăfuite, în ploaie, în frig sau la 40 de grade Celsius. Noi cei care ne-am căsătorit de tineri fără să ne fi pus în genunchi. Ne-a pus el, ziarul şi zâmbetul de a doua zi de dimineaţa. Puneai mâna pe el şi îţi citeai numele pe prima, a şaptea sau ultima pagină. Acum s-a dus. Şi-a strâns literele, şi-a tras paginile şi a plecat într-o lume mai bună.

Povestea mea începe în 1997. O toamnă frumoasă. Aveau să fie multe la fel de atunci, dar ea a avut ceva special. Era toamna în care mă trezeam pentru prima dată de dimineaţă pentru a merge la şcoală. Cu şapcă şi ghiozdan Chicago Bulls, m-am strecurat prin toată nebunia. Am zâmbit şi m-am aşezat în prima bancă de pe rândul din mijloc. Nu ştiam exact ce caut acolo, nu ştiam de ce toată lumea e aşa agitată şi de ce nu pot ieşi afară să joc fotbal. Aveam să aflu 12 ani mai târziu că ştiam foarte bine. Într-o vară călduroasă, în prima vacanţă de student. M-am întâlnit atunci cu o doamnă blondă, dar peste care trecuseră evident anii. Era învăţătoarea care mă lua de perciuni de fiecare dată când mă certa că scriu urât. M-a întrebat ce fac. I-am spus că sunt student şi că scriu în ProSport… A fost momentul în care lumea s-a oprit în jurul ei. O lacrimă i s-a scurs din ochiul drept şi mi-a amintit, cu vocea tremurândă, că Read the rest of this entry

Cumpărături cu sufletul

tumblr_llbn2yek0v1qikpxao1_1280
De câte ori v-aţi făcut cumpărăturile cu gândul la câţi bani aveţi în buzunar? O dată, de trei, de şapte? Puţin relevant. De câte ori v-aţi gândit câţi bani au în buzunar vecinii din supermarket? Niciodată? La fel de irelevant. Nici eu n-am făcut-o vreodată până joia trecută.

De obicei merg la magazinul din apropierea blocului meu pentru cumpărături rapide. Niciodată nu mă duc cu o listă interminabilă. Totul e în capul meu. Ştiu ce să cumpăr şi în maxim cinci minute am ieşit. Cinci minute dacă am noroc şi nu trebuie să stau zece la coadă. Aşa s-a întâmplat şi joi. Slalom grăbit printre rafturi. Apuc rapid ce am nevoie şi sprint spre casa de marcat. Până să ajung la domnişoarele care mi-ar oferi o “punguţă” până şi pentru o periuţă de dinţi am de aşteptat. E momentul în care încep să citesc absolut orice îmi apare în faţa ochilor. Nume de sucuri, de ţigări, de napolitane, reviste, prostii. Nu şi joi. Trec doar câteva secunde până când la casa din stânga, o băbuţă, care abia se ţinea pe picioare, ajunge în faţă cu o franzelă, două roşii, un castravete şi câteva felii de ceva împachetate în hârtie albă. Rămân cu privirea fixată şi, fără să vreau, aud: “Şapte lei şi 60 de bani. Punguţă?”.

A fost momentul în care timpul a stat în loc pentru bunicuţa aceea. Gesturile i-au încetinit brusc şi privirea i s-a înceţoşat. Ar fi intrat în pământ dacă ar fi putut. Privirea casierei o secera mai puternic în fiecare secundă, iar în spatele ei se crease o coadă serioasă.

“Vai maică, dar chiar atât? Eu credeam că…”, a spus băbuţa, cu jumătate de gură, întreruptă imediat de casieră: “Şapte lei şi 60 de bani.”. Read the rest of this entry

%d bloggers like this: